vezi
se întâmplă că nu îți mai dorești nimic și asta
nu din cauza durerii de cap

tu ai crezut că va trece cu o tabletă de paracetamol
sau cu un algocalmin din păcate nu totul se vindecă cu o pastilă

este momentul să spui gata până aici
să îți strângi catrafusele într-un geamantan
și să îți rezervi dreptul de a merge la clasa întâi
apoi să privești pe geam cum totul se pierde

ai mult de mers și culmea deja
ești într-un tren ce străbate europa de la un capăt la altul
cu toate astea știi că undeva în lăuntrul tău
ceva nu se leagă

niciodată nu ai suferit de claustrofobie
dar acum
suferi

compartimentul se face din ce în ce mai mic
ești prins ca într-un clește ai vrea să poți face ceva
dar ce. degeaba îți muști buzele nu te ajută nici măcar mânerul
de care ai vrea să te agăți

trenul aleargă
te simți un gândac/ prea mic să înțelegi că se poate
și nu în mintea ta nu pe hârtie ci acolo în stradă iar tu
din păcate nu poți face nimic pentru asta

te uiți pe fereastră
cândva aveai impresia că viața este o junglă
acum traversezi un labirint pe care oricât ai încerca
nu îl vezi dar îl simți inapt să pricepi că doar acolo
poți afla adevărul

îți pui întrebări fără rost de ce aia de ce aialaltă
un decalog pe care nimeni nu îl mai respectă și pe care
vor să îl modifice

nu mai ai aer nici pe ce să te sprijini
scoți capul pe geam îți vine să urli să-ți lași venele să se vadă

acum ești în tranzit ca o navă pierdută în spațiu
poate rătăcit în burta unei balene
căutând o ieșire