Am să mă îmbrac din nou în lumină
Să nu mă mai puteți vedea pe de-a-ntregul
Ci în spectre mereu schimbătoare...
Mă voi camufla într-un înveliș de aer cald
Să țin departe toate răcelile inimii
Să nu mă descopere nici o privire iscoditoare
Aruncată pieziș peste cerurile mele arse

Am să însoresc iar întunericul care mă umbrește
Într-o amplitudine a golului morții
Și prin înălțările repetate
Să aseamăn orice retină mirată
Cu o pasăre amețită de distanțele străbătute

Învăluit într-un halo antigivraj
Voi radia depărtările reci și apatice
Care înconjoară sufletele
Uitate să mai înflorească