"Mi-e mai sete decât Setilă.
Pe stradă mâine, femeile
cu pahare pline
cu apă mă vor opri. Va fi insurgență,
stăvilare vor pune pe râuri; Dunărea,
Dunărea! se va dezgheța
doar pentru mine. Mi-e sete încât nici norii
nu se mai adună pe cer, e senin lângă mine.
Da, sunt american:"Hola, gringo!", mă scurg
la vale pe Mississipi, dar tot din Rin.
Da, sunt american: "Hello, boys!", pierdut
undeva între Miami și Havana, pe o plută.
Da, sângele meu a curs prin tablourile înflăcărate
pictate de Marte și Venus peste ruinele Iliadei.
Da, mi-e dor de Setilă, camaradul meu de masă,
lui i-am zis prima dată frate
cu el am fost la un pas să golesc o bancă
de la el am învățat cât să beau să rămân în picioare
însetat și potolit, uscat și deshidratat;
el a fost primul care a băut petrol, când mările secau,
de la el știu cum să-mi aduc sclavi pe plantații
Da, Setilă e din Europa, e plin de spaimă. Când
nu am ce să mai torn în pahar, el îmi face ceai;
o dată mi-a făcut atât de mult
încât nu mai aveau vase în port. Ultimul ibric acolo l-am pierdut. Cred că eu dormeam și Setilă l-a uitat pe foc
Da, mâine cupe de apă chioară îmi vor aduce,
care de care mai transparentă
curate ca lacrima de aur.
Da, acum parcă setea mă lasă. Mi-e frică
să rămân fără
Setilă.
L-a văzut cineva pe Setilă?!", se zbătea înainte
Din port ultima lui șansă spre India, spre piper,
spre condimentele reginei.