poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-01-31 | |
Motto:
"Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus și le-a zis: -Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea." Ioan8:7 La o casă cu cerdac Și flori multe la portiță, Printre tufe de crăiță, Se holbează un brotac La acele pietre care Au venit și nu mai tac: -Pietre-aicea? Cum de oare? Hei, opriți-vă odată, Of, că multe mai sunteți! Cu stăpâna casei vreți? Nu prea cred, e ocupată; Împrejurul unei vetre Stă de vorbă c-o surată- Chiar nu are timp de... pietre. Și atunci un glas răstit Îi răspunde: -Ne jignești Fără ca să bănuiești Câte noi am pătimit! Te rugăm să dai de veste La stăpână c-am venit Fiecare c-o poveste. Eu, de pildă-s aruncată Într-un om ce bea rachiu; Acum omul e-n sicriu, (Avea fierea perforată). Bietul, plata și-a luat, Eu mă simt însingurată, Am venit aici- și bat! -Vai de mine! zise-o piatră, Un rău platnic am lovit, L-au executat silit; Și nu-s câine care latră Să stau dup-un om sărac, N-are nici cenușă-n vatră; M-am întors, ce pot să fac? -Era tare multă ceartă Unde dânsa m-a trimis; Dar conflictu-a fost închis, C-avu unu' țeasta spartă. Dacă ei s-au împăcat, Am venit și eu la poartă, Zise alta, și-am să bat. -Vai, și eu, știți, am lovit Drept în inimă o fată! Zise-o piatră supărată; -Tu vorbești? Eu am zdrobit Sănătatea unei mame! -Eu doi soți am despărțit- Doamne-aici sunt numai drame! -Fetelor, rosti brotacul, M-ați uimit, mă înfior, Dar nu pot fi de-ajutor; Cum s-o chem? Sunt mic, săracul, Și s-o supăr nu îmi vine, Că mă prinde de-un picior Și m-aruncă și pe mine! Nu știți despre ea prea multe: Vreți 'napoi să vă primească?! Să nu-mi spuneți mie „broască” Dacă stă să vă asculte. Dar îmi pun o întrebare: Oare cum o să oprească O grămad-așa de mare? Apoi, gureșul brotac Se feri de pe alee Și-așteptând-o pe femeie, N-a mai scos un singur „oac” ...Vreți să știți ce s-a-ntâmplat? Nu știu, n-am nici o idee, Dar ceva am învățat: Gura-i darul ce-ai primit Însă, totuși, pune-i frână, Să nu fie-a ta stăpână! Iar când ești mai ispitit, Fă un lucru cu folos: Strânge piatra bine-n mână Și apoi arunc-o... jos!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate