Prin aste cuhnii izânite
Vreun gramofon uitat sub mese
Ar depăna cui vrea s-asculte
Povestea tristelor prințese
Ce-ncălecat-au tăinuit
Centauri cu priviri opal
Care-albăstriu le-au chinuit
În nopți părtașe rozul pal.
Ar mai putea să-mpărtășească
Hârșitul povestaș cu pâlnii
Cum din iubirea nefirească
Crescut-au strâmb
În miezul pâinii
Îngeri golași căzuți din cuiburi
Hrăniți cu laptele de cuc
Ce fost-au unși mai-mari de triburi
De veacul leneș și năuc.
Dar nu e mână ca să-nvârtă
Iar, manivela ruginită
Bucătăresele n-ascultă
Și pruncii mi-au făcut otită
(ÃŽntre ferestrele perechi
Deschise larg, să intre toamna
Timpul le trece prin urechi
Grăbit, să-și întâlnească doamna)