poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-01-15 | |
1
Cauți în trecut o cârjă pentru suprafețele epuizate, o lentilă prin care să vezi flăcările rugului pe care ard vise neîncepute. Tânăr, credeai că există o busolă care s-arate mereu nordul iubirii; era suficientă arderea continuă, tensiunea în care urcai pe-o scară de vise până la certitudine, până la dezlipirea de lume și intrarea într-un alt început. N-aveai, pe-atunci, pământul așa de aproape, eventual, îți sticlea cerul în ochi, apele se-ngemănau cu el, undele erau doar punți către o curgere nestăvilită. Părea că rămâi undeva, deasupra, indiferent la tot ce limitează visul, la tot ce inima nu poate să-nțeleagă, mai ales la strânsoarea ființei în cercuri de lut. 2 Cumva, trecutul și-a-ndulcit povara, eliberat de aprige zăpezi. Ridic un țurțur la-nălțimea inimii, topirea la a ei căldură să lumineze iarba-ncremenită. Acum, troienele au străluciri de cântec, urzesc în taina lor pânze sonore de ritmuri albe care au să curgă iarăși când primăvara le va strânge-n frunze. Nimic nu doare. Parcă totul este cuprins de febra veselă a zilei. A dor oftează un cireș în curte, un vis își face loc pe puntea- ngustă, să treacă-n lumea sa, unde doar somnul ieșire e pentru risipa clipelor. Verde se cern toate așteptările, acolo unde e iubire, unde e certitudine, unde e speranță nespulberată de timp.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate