Revenire

Am uitat de primăveri verzi, în cruntă mântuire
Am uitat de sfinte veri, cu cireși copți într-o neștire,
De când m-am așezat la masă îndreptând robustul scris
Firul de mov într-o angoasă mă va răstălmăcii precis,
Din odaia mea cu îngeri, unul, doi mai stau deoparte
Punând cap la cap poemul în a Lui Dumnezu carte,
Făcându-mă mare de înger, eu muritor mai mic de fel,
Versul docent reflectă gânduri diariste în mare țel,
Și-mi țin avangada joasă ieșită din anvangardism
Precis sunt lideri plini de sânge înecați într-un cinism.

Tată, ne-au murit copiii în Decembrie `89
Iar voi vă umpleți de câism și vă îmbrăcați în rouă,
Ca și când copiii noștri niciodată n-au trăit
Iar voi ia-ți împușcat ca lașii, într-un presupus conflict,
Ținându-vă prea mari de fire, intr-un mod de pacifiști
Ați inventat din plăsmuire termenul de teroriști.
Ținând tancurile-n stradă să-i decime pe civili
Am devenit cu toți grămadă dușmanii cei mai ostili,
Iar acum democrația, procurori să vă acuze
Să v-auzim pledoaria și minciuna de pe buze!