gustoasă cum e-aceea de langustă
ți-e carnea, sub sărut de bun găsită
la tine-mi lepăd grea de drum ursită
și de pe gânduri a tristeții crustă.

la inima-mi de timpuri pusă-n sită
ridic secunda ta, din ceas ce-mi gustă
și rațiune n-am, în vremea-ngustă,
mai mult decât o cruce folosită.

ci alb de temeri, te ating să-mi piară
din minte iarna că ești nălucire
și frigul meu de-a fi să fie fiară.

atunci aș sta cu duhu-n biciure
și la fereastra sufletului iară
aș auzi a beznei glăsuire.