ți-ai așezat umbra peste umbra mea
la fel de nesigur ca în prima zi a măsurării timpului
când priveam cu irișii înfloriți de curiozitate
cum umbrele noastre fac dragoste
pe zăpada proaspăt căzută a tâmplei

habar n-am câți ani ai
despre mine știu că am dublul clipelor
când singura mea companie
era bătaia înfundată a ceasului
sau a inimii

atingem vraja sferică a orei lipsiți de prudența
de vreme ce niciunul din noi nu se grăbește să plece
ne ținem de mâini atât de strâns încât
sângele tău îmi transfuzează visul

soarele rămâne într-un punct fix
de teamă că ar putea strica armonia
***
mi-am acoperit somnul cu degetele răsfirate
să pot privi umbra lunii cum se strecoară pe sub umbra ta
lăsându-mi loc pentru o îmbrățișare
lungă cât visele în care îmi ascund fruntea
valurile de abanos ale părului tău
mereu parfumat de eternitatea clipelor în doi

pe tărâmuri de basm
timpul se măsoară cu intensitatea inimii
calcă uneori mai apăsat
alteori pe vârfuri
de teamă să nu strivească poezia
fiecărui suspin

auzi orologiul cum cântă
hai să-l strivim între noi
să-i construim cochilie

respirând prin aceeași fereastră
roua dimineților de cristal
nu va tulbura orice trecător
intimitatea simfoniei

liliana trif & ioan grigoraș