în an e-un somn chirurgical aproape
și-n vremea asta ce ne este dată
naiv, secunda pare că-i sedată
dar noul vine, strălucind de ape.

tu intonai o liniște ciudată
de frig o piatră-n sânul tău să crape
și mângâiai o muzică pe clape,
în vis ce-i floare de lumini udată.

stigmatizat, la văzul tău, în clipă
purtam în straie jind și-n dor tezaur;
e jar de stele în a nopții pipă...

ieșea de prin amoruri un balaur
ce aprig zborul meu spre tine-l țipă,
zadarnic! taci! tăcerea e de aur...