poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-12-31 | |
solitudinea e un fel de râu înghețat,
un fel de timp care naște frisoane și temeri, un fel de suflet peste care s-a prăvălit nepăsarea, nu mai poate înflori nicicum nu te atinge, nu te leagănă, nu te poartă pe brațe, nu te adoarme nu poți acoperi zvâcnetul ei cald cu răsuflarea ta mereu apatică, de om care a murit demult te debarasezi de lucruri, de praf, de asfințitul pe care-l aștepți totdeauna cu inima ticăind pe furiș nu frica e cea care îți dă o stare de bine, nu lumina coborând înghețat din camera de reanimare, etanșă, copleșitoare, gata să te întâmpine, nu sentimentul că te-am pierdut, e inutil să cauți acum sensuri pentru fiecare zi mereu dilatată când tu te simți atât de stingher, te hotărăști că e suficientă lehamite în jur ca să mai încapă toată sila aceasta nu ai regrete, oricum e prea târziu ca să îți mai pară rău, în viața asta nu ai luat nimic în derâdere, ești cel care necrozează umbrele pe asfalt, cel care are suficient aer pentru cei care nu mai pot respira în josul plămânului stâng, chiar sub inimă, ai o pată, un fel de hartă a morții dă-mi mie restul zilelor tale, dă-mi palma ta dreaptă, acolo unde linia destinului se întrerupe brusc și fără o explicație plauzibilă voi fi tot aici, când vei vrea să-nflorești
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate