poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-12-26 | |
Draga mea,
când vei primi această scrisoare aici se vor fi scuturat de mult cireșii din ploaia florilor vor fi rămas doar semne și liniștea acestor cuvinte albăstrind foi peste foi cu gândul la tine hoinăresc pe alei se zbat în iarbă elfii, lumini de sus petrec pe-aceeași scenă veche al lumii mut spectacol deși irepetabil schimbă decorul verii sub recile săgeți s-a scuturat sakura și umbrele s-au dus, ceremonii aromele știute îmi îndulcesc povara multor gânduri prin care tu pășești, firesc îmi umpli cupa fără să fii aici nici nu respir de teama risipirii, în aburii părelnici prin simțuri treci tiptil, mă-ndemni să beau zâmbindu-mi și beau, umplându-mi golul, îți spun distanța doare, doare violent lipsesc tăceri aievea, amară liniștea în cercurile ceștii când pentru o secundă apari în aburi verzi de ceai bat clopote în temple când păzitorii păcii trec punțile din ziuă înspre adâncul nopții în câteva ore lumina acestor cuvinte la tine pe masă va fi înconjurăm planeta cu inele de gânduri ciudat un creion ascuțit, inima înserează pe o gura de rai de prin văile noastre prin această parte de lume n-a reușit vreo ploaie să spele praful hoinărelilor de acasă, port în suflet bucăți din patria mea. ca un fir de nisip în clepsidră cântăresc din priviri luna plină făpturi fără chip se întrec în suflare de vânt, frunze roșii alți cocori trec spre sud biciuind înălțimi aproape un an de absență s-a scurs sakura miroase a sevă de toamnă, foșnesc pe aproape zăpezi am promis să-ți arăt Okinawa, din nou primăvară va fi fără tine sunt un biet muritor, un migrant pe pământul străin exilat în această scrisoare parfumul exotic te va găsi frumoasă tu pune de-un ceai, potrivește în kado cerul, pământul, focul împletite ca destinele noastre și, așteaptă-mă vreau să vezi Okinawa primăvara devreme când muguri pocnesc și dulcele sevei se preface în flori nu uita de scrisori, una peste alta așază-le, așa vom zidi depărtărilor casă, o casă de dor și litere arse. Lettres d’Okinawa Ma chérie, quand tu recevras cette lettre ici les cerisiers seront sans fleurs depuis longtemps de la pluie des fleurs ne resteront que de signes et le silence de ces mots passera en bleu page par page en pensant à toi j’erre dans les allées les elfes dans l’herbe s’agitent , des lumières s’amusent en haut sur la même vieille scène du monde le spectacle muet même irréversible change le décor de l’été sous les flèches froides Sakura sans fleurs et les ombres parties , des cérémonies les arômes connus adoucissent le poids de beaucoup de pensées dans lesquelles tu passes naturellement ; tu remplis ma coupe sans que tu sois là je ne respire même plus de peur de te dissiper dans les vapeurs illusoires tu passes en catimini , tu m’incites à boire en me souriant et je bois, en comblant le vide, je te dis que la distance fait mal, un mal violent des silences manquent pour de bon , le silence amer dans les cercles de la tasse quand pour une seconde tu apparais dans les vapeurs vertes de thé des cloches sonnent dans les temples quand les gardiens de la paix lèvent les passerelles du jour vers le gouffre de la nuit dans quelques heures la lumière de ces mots sera à ta table nous entourons la planète avec des anneaux de pensées bizarre un crayon pointu, le cœur crépuscule sur une entrée du paradis de nos vallées de ce côté du monde aucune pluie n’a pas dissipé la poussière des flâneries ; comme par chez nous, je porte dans l’âme des morceaux de ma patrie. comme un grain de sable dans la clepsydre je pèse des regards la lune pleine des créatures sans visage se devancent en rafale de vent, des feuilles rouges d’autres cendrées passent vers le sud fouettant des cimes presque une année d’absence s’est écoulée Sakura sent la sève de l’automne, des neiges frémissent aux alentours j’ai promis de te montrer Okinawa , ce sera à nouveau le printemps sans toi je suis un simple mortel, un migrant sur une terre étrangère exilé dans cette lettre le parfum exotique te trouvera belle prépare un thé, accorde en kado le ciel , la terre , le feu entremêlés sont nos destins et attends-moi je veux que tu voies Okinawa dès le printemps quand les bourgeons explosent et la sève sucrée se transforme en fleurs n’oublie pas mes lettres, range les l’une sur l’autre ; comme cela on bâtit une maison pour les distances, une maison de l’ alanguissement et de lettres brûlées . traduction par ANGELA NACHE-MAMIER |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate