Legați-mă de nimic, o dată pentru totdeauna!
Să am liniștea supremă îndrăgostita de mine...
Uitați-mă pe raft, îmbrățișată de praf:
e fin la atingere
și murdar de tristețea mea...

Legați-mă în cătușele cuvintelor
și înțelegeți ceea ce sunt sub carne!
Eu, încă, pot simți
fulgul de nea pe obraz,
priviri deocheate murdărindu-mi sufletul,
privirea lui ca o speranță-n pieptul meu
lovindu-mă cu infartul acela
ce m-ar dansa spre scopul vieții mele...

Îmi place iarna,
e rece ca mine...
Aș sta mereu în ea
să aspir la primavară...