Cât evident e că Pământul e atât de mare și, de mic,
Când întâlnești sau vezi imagini cu chipuri asemănătoare
Atât de mult, indiferent de locul unde stau… culoare
Și, trup și gesturi sunt asemeni, făcuți de un tipar, tipic.

E izbitor că totul pare făcut din linii în trăsături,
Cu mersul drept, ori legănat, până și vocea tot un sunet…
Lăsând un pic, de la detaliu, e un identic ton de tunet...
Cu păr la fel, cu aceleași goluri, cu același râs… strâmbat de guri.

Mă duce gând, ce în ascuns îl tot credeam o veritate,
Că parcă am fost însămânțați cu câteva răsaduri tip…
Un fel de clone, pe familii, ce-și au mulaj stereotip
Și, de atunci lumi sunt mai multe… un areal de clone, date.
11.05.2014