ador eliberarea de furtuna mea
visuri să mă poarte în lume departe
unde-i frenezie și viața nu-i grea
să depăn amintiri în nouă carte.

mă asediază doruri diafane
contopindu-mă cu muzici la vioară
o rapsodie susură-n timpane
cuget la viața extraordinară.

îmi imaginez zorii de primăvară
când florile se deschid pentru fluturi
când mângâierea soarelui mă împresoară
și mă fericesc cu noi începuturi.

atunci renasc în mine supreme elanuri
să-i descopăr sorții creative planuri.