Miercuri.
Imediat ce s-a făcut lumină
am sărit pe cealaltă jumătate de pat,
unde tu stăteai liniștit.
Și apropiindu-mă, ca o repezită,
m-am tăiat în urechea ta.
Era atât de ascuțită
încât tot patul am făcut numai cerneală.
Oi fi de viță nobilă, mi-am zis.

Din greșeală
ți-am dezvelit gândurile:
„Hai să aspirăm.
și să ștergem praful.”
„Nu, nu.
Să ștergem praful,
Și să aspirăm.”

Patul era deja deasupra orașului.
Din el cădeau pene.
Pelican, lebădă sau porumbel?

„Uită-te în jos!
Scriem un poem.”