Orașul cu ochi de pisică pe acoperișuri
ca niște piramide crescute pe coline
sparge liniștea străzilor.
Zilele se varsă din câmpia rotundă a ochiului
cu albul zăpezilor în oglinzile nopții
rostogolite peste legendele vechi
în care cuvintele descântate cu emoție
se rânduiesc ca pietrele albe
sub ninsori egale cu dragostea lor.

Dincolo de linia dintre spații
ceața curge pe râurile grăbite
și sărută pe frunte poeții rătăciți
în tavernele pline de dragoste
îngropați prea devreme în poeme
inutile pentru cei ce nu citesc.

Azi sunt mai mulți cititori în stele
unde poezia îmbracă cămăși de gheață.