n-aș vrea să fiu singură când
timpul se lasă mușcat de-nfometatele-albele cete și
cerul se-nchide
n-aș vrea
să m-ascund sub obloane de gheață să simt cum din vene
sângele negru țâșnește prin palme

dar
corbii sunt veșnic flămânzi
isterici nămeții acoperă case
și ninge de-a valma în paturi și-n gând

mă fac că mi-e bine
mai este un strop de jăratic și aburul tainic
o clanță ce încă se mișcă
e loc de-o poveste e loc de-un ajun

isterici nămeții acoperă case
și ninge de-a valma în paturi și-n gând

ce simplu ar fi la un semn
să fac punte
să las înserării odihnă și casă
când noaptea bun sfetnic îmi este

și ninge de-a valma în paturi și-n gând


busuiocul se naște în nopți nesfârșite de iarnă când
tâmplele cerului împing îngeri goi spre pământ
până la El rămâne un rând