Închid liniștea în somnul adânc,
mă încântă diminețile luminoase
care-mi umplu aripile cu aer proaspăt
și zborul mă minte
cu înălțimi neatinse de gând,
de mi se năruie visul.

Am uitat toate nemulțumirile,
cred că sunt un imun rebel
îndepărtat de forțele obscure,
nu mă dezic de pierderile de ritm
care nu-mi pun stavile.

Mă întorc în cuvinte
ce nu mă lasă să-ți scriu
și se repetă în vorbe simple
trăite pe de-a-ntregul.