E muzica prilej de plâns? Dulceața
Nu te-ndulcește, râsul nu-i de râs?
De ce iubești ce-ți întinează viața
Și dai la schimb dureri pentr-un surâs?
De corzile ciupite pe o liră
Îți tulbură văzduhul cu-armonii,
E pentru că și muzica conspiră
În contra ta, de singur vrei să fii!...
Ascultă cum o notă se cunună
Cu alta și a treia în curând
Se naște; și - ca ele – împreună,
Bărbat, copil și mama sunt un cânt
Fără cuvinte, ce – de-asculți! – te-nvață
Că singur nu vei izbândi în viață.

Sonnet VIII by William Shakespeare

Music to hear, why hear'st thou music sadly?
Sweets with sweets war not, joy delights in joy:
Why lov'st thou that which thou receiv'st not gladly,
Or else receiv'st with pleasure thine annoy?
If the true concord of well-tuned sounds,
By unions married, do offend thine ear,
They do but sweetly chide thee, who confounds
In singleness the parts that thou shouldst bear.
Mark how one string, sweet husband to another,
Strikes each in each by mutual ordering;
Resembling sire and child and happy mother,
Who, all in one, one pleasing note do sing:
Whose speechless song being many, seeming one,
Sings this to thee: 'Thou single wilt prove none.'