Dacă ar ști adevărul
cu toții ar fi revoltați,
nu-l vor afla niciodată,
în imperiul tăcereii nu poți pătrunde,
se înțelege faptul de la intrare.

Am locuit prin apropiere
într-o comunitate fără frontiere,
acolo unde nimic nu-i reglementat,
reclamațiile făcute sunt de prisos.

Nu este nicio lumină ruptă din întuneric,
prin beznă nu se poate dibui norocul,
într-o noapte lipsită de cer
timpul este gârbov și sprinten,
își îndeplinește sarcinile mutante
cu fericirea pusă la iernat.

În fiecare clipă de neliniște
știu ce pași mă așteaptă,
ce drum ocolește iadul,
pe dincolo de stâlpii cunoașterii.

Fără să mă ucidă boala
care își face loc în trup
mă plimbă până obosesc
cu pământ în mâini,
o rog să mă ierte.