poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-11-28 | |
mamă
dumneata ești mama mea, ești chiar mama, asta le spun noptaticilor care se joacă de-a cuțitul și de-a pumnul încleștat pe degetele tale firave/ unde strâng de pe-acum sângele tău cu un rânjet, ca să îl însămânțeze la dânșii în brazdă/împreună cu aurul lor zornăind de doisprezece talanți/de doisprezece oase de-ale tale amestecate cu bani mamă lasă că aprindem noi lumini împreună cu Domnul undeva către soare-răsare unde soarele numai răsare și nu își ține niciodată lacrima-n ochi/adică să se umple (cum pățesc pământurile) de apă, de albii și râuri iubitul meu mă ținea undeva în apropiere de răsărituri de apă curată și tu nu știai tata îmi înflorea, desigur, toate florile de purpură din coșul de nuiele iar ele se făceau atât de roșii, și de plângătoare, și de întunecate și triste așa ca ochii tăi, mamă citindu-mi tălpile cu care am tot călcat/și-am urlat tot umblând anume cu tălpile acestea (câteva, mamă) încă mergând, rătăcind, ca niște tălpi de copii descălțați și-n pribegie lângă picioarele mele încrucișate, foarte uimite de aranjarea cea acră a rănilor care-i tot nasc pe cărarea aceasta călcând din dumneata m-am născut într-un pârg pentru că pântecul tău m-a născut dragă mamă 28.11.2016
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate