azi noapte am visat miei
mi-am amintit de copilăria în care singurii mei eroi
erau mama și tata
și mieii cu blănița lor de zapadă

din ultima amintire cu tata mi-a rămas
o lacrimă albă ce atârnă și acum de colțul ferestrei
mama și-a strâns atunci toată durerea într-un caier
din care torcea mereu până noaptea târziu

când murea cineva în sat mama se apropia de mort
și-i cânta tatei
știa că mortul o să-i ducă veștile iar tata nu-și va mai reproșa
că ne-a lăsat singuri în pragul acelei primăveri

apoi într-o noapte târziu mama s-a dus după tata
era senină și veselă afară ploaia răsturna cerul
peste gândurile mele cernite
dar ei nimic nu-i umbrea bucuria plecării
mi-a prins mâna și m-a privit cu o infinită dragoste
în ochii ei ploaia cânta încet o priceasnă

de mama îmi amintesc mereu la aceleași ore
când cerul își scutură tristețea pe fereastra mea

atunci mă ghemuiesc în mine strâng ploaia la piept
și-i fac loc între lacrimile mele