Un păianjen țese pânza
Victimei sale sărmane.
Este vorba despre musca
Ce nu scapă din strâmtoare.

Cu pricepere și calm,
Arahide o-nveleste
În mătase. Ce vacarm
Săraca muscă trăiește. ..

Așteptând ca a lui pradă
Sa-nceteze-a mai mișcă,
Cu o mișcare înceată
Cu veninul lui o mușcă.

Biata musca-n agonie
Într-un final își da duhul.
Vai,ce mare veselie,
Să inceapa-acum festinul.

Și așa sărmana musca
A-ncetat sa mai trăiască.
Păianjenul acum mușcă
Din ea ca sa se hrănească.