poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-11-22 | |
cine sunt eu?...sunt drumul lung fără capăt
cărarea ce duce la Nechita și Ana, bunii pământului,bunii mei dragi pictați în piatra de sub coasta casei ecoul ce leagă asfințituri de ziua nătângă sunt ulița ce duce la crucea din deal unde credeam că se termină lumea unde cu voi, Iulian și Victoria dragi buni nu sfîrșeam nici odată povestea începuturilor sunt un pom dezgolit,trecut prin câmpul de flori. Doamne!...nopți nesfârșite ,nici odată de lut sunt mama Raveca,ființa pură, înger desculț pe pământ sunt tata Ion,plecat după iarbă de piatră în mina suspinelor,sunt cireada de vaci,mărul dulce nucul sterp și stupul de lut,țesala calului alb lăngă care ai căzut și te-ai dus, om fără chip. cine sunt eu...sufletul nins în al vostru pământ sunt țintă în bataia puștii in care se trage cu speranțe,eu sunt cuvintele mele intrate în eclipsă of doamne! clipă te-ai dus mai știe cineva despre mine? o-da... Mama Raveca și pieptul ei la care m-a strâns.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate