exist în demersul de fraudă a norilor
spre a ne plăti apa parcursă din ochi pe obraji
apoi spre gură,
exist spre a cere: Doamne, destulă apă!
soarele acesta blând abia ne îndestulează evaporarea
apoi iar ne lichefiem
în plânsete gemute de nevoi

exist într-un soi de paranteză a timpului
acolo arunci ziceri paralele, explicativ-gunoiere,
mânjite de refulări ale vorbei
când cuvântul tace

în paranteză era bine, cald de oglinzi
cu ochiul lor mimând nemernicia noastră
în lumea mea paralelă din oglinzi eram rigă
al unei odăii obosite de prea mult verb
exist!!!
urlam și o luam la fugă
prin dependințele odăii
dependent de frajurul ochilor tăi în lacrimi,
privind cu ei
orice scamă de pe palton era haltă
în universul durerii interioare

plângeai ca la ușa cortului
iar eu exist
o existență de apă