e noapte,în locul cu șoapte
cocori ciugulesc colțuri de lună
ascunse de tine sub pernă,
în șoapte simt cum somnul mă fură
și-ți ninge puful din aripa lor

se lipește de mine o mână
din perna ce naște legănul serii
cresc nori,
cocorii în cârduri se adună
și-n seceta nopții un stol
ne face de ziuă din colțuri de lună.

rămână stele,ceruri le număr,
sunt mii
din cuiburi de lună când vii
șopteșe-mi cum zboară cocorii,
ori ,îngeri de zi și de noaapte îi știi.