tiran priveam în ochii tăi, femeie
și izvodeam în tine ascunzișuri
alunecând pe-a inimii tăișuri
acolo unde timp întreg se-ncheie.

acoperiți în brâuri cu frunzișuri
pășeam pe a exodului alee
nadir mărunt eram, tu dumnezee
clădind păcatului acoperișuri.

erai departe și-mi erai chemare
năpăstuită-n pântece de prunci
cu soarta lor în desfrânări amare.

eram la luptă dreaptă pe atunci,
pe grai de scoarță mi-ai trimis scrisoare
că îndoiala ta o s-o arunci