Cu liniștea mă prind de timpul rece,
Cu lipsa ta mă scutur de pe ram,
Pământul se desprinde de la geam,
Iar malurile mării vor să plece.

Și când lipsesc din mine – nu te am;
Cu liniștea mă prind de timpul rece.
Mă-ntreabă noaptea ce se mai petrece,
Pământul se desprinde de la geam.

Văd moartea cum dorește să mă-ncerce
Și când lipsesc din mine – nu te am;
Așa cum eu pe tine te-ntrebam,
Mă-ntreabă noaptea ce se mai petrece.

Și mă priveam în ochi și răspundeam;
Văd moartea cum dorește să mă-ncerce.
S-o-ntreb dacă poruncile sunt zece,
Așa cum eu pe tine te-ntrebam?

Dar când ploua în mine să mă sece
Și mă priveam în ochi și răspundeam,
Răspunsul morții – tot ce mai aveam;
S-o-ntreb dacă poruncile sunt zece?

2-3 septembrie 2016, Constanța