Nordicule de ce îmi scrii mie gândurile tale sudice?
În papirusul cernit al timpului, lăsând urme amărui ochilor,
Îmi lași bilețel cu portocale presate, parfumate de mare
De ce îți speli veșmintele caracterului îmbibat în imaculat,
În flacăra intunericului meu?
Cine ești nordicule?

Vorbele tale îmi răsună peste puterile mele de a asculta
Tu lupți cu mine, deși îmi știi pierderea și goliciunea simțurilor
Ce cauți în peștera fulgerelor mistice?
Porți în scrierile tale note muzicale revoltatoare,
Ademenitoare, mă tragi spre viața din iubita mea groapă.
Ce vrei nordicule?

Jocurile tale de cuvinte mă sparg în cioburi de oglindă
Mă condamni la pierdere de memorie, la uitare de revoltă
Păgâna din mine se încrede în credința din tine
Oare ce fac să merit a mă considera o ființă?
Asculți suspinele nocturne cu mâinile întinse, mă chemi
Ce-mi spui nordicule?

Lovești cimentul din fața gândurilor mele, fără să-ți cer
Aprinzi torțe albastre în calea pașilor mei, îmi ceri să trec,
Dizolvi în ridurile mâinilor mele litere pentru poeme
Privitor de spectacol dezlănțuit în prezentele-mi patimi
Mă cerți spre a mă dezlega în albe vise.
Ce-mi faci nordicule?

Nu sunt din lumea ta și nici tu din a mea
Fugi, cât încă te mai pot elibera!