De prin idei adunate
spre indepartatul liman al bucuriei
in albia vietii ciudate
un sanctuar aparte pentru prostie.

Curge în continuu fără să treacă
de doua ori pe același drum
destinul omului ce face iar clacă
călcând peste visele făcute scrum.

Prea repede s-a uitat ce este tandrețea
iar vorbele au gust de mucegai.
De la naftalină dacă scoți iar tineretea
asta nu se mai numește trai.