Legat cu lanț de mâini și de picioare
Mă zbat ca un învins pe vârf de munte
Să sparg clepsidra ca pe-o alinare,
Să construiesc în noi încă o punte,

Un alt peron și să te-aștept în gară
Cu flori în piept precum și altă dată,
Când ne iubeam pe-o margine de vară
Iar tu-mi cântai: ooo lume minunată,

Când descălțam și nopțile de stele,
De rouă diminețile senine,
De fire de nisip pe țărm, castele
În care mă mințeai... și eu, pe tine.

Acum prin suflet amintiri migrează,
Un corb pulsează-n rană și mă doare,
Sunt doar un Prometeu care visează
C-ar fi Icar ce și-ar dori să zboare.