Încă de la plecare se fură startul
dar sunt mai rapid la curbe,
linia dreaptă mă trage la sosire
ca un glonț ce nu ratează ținta.

Mă bucură reușita după atâtea înfrângeri
lăsate dincolo de podium,
ochii nu îndrăznesc să plângă,
rabdă și așteaptă,

începe imnul.

Totul se sfârșește apoi,
în tăcerea mea interioară înmuguresc verbele
și scriu la lumina lor
un poem al victoriei.