Anormal mă topesc în tristețe
ca o ceară sub flacără mică,
cântecul mă face să uit
durerea care alunecă-nlăuntru
și se resoarbe treptat.

Simt că viața mă supune la încercări
cu o plăcere sadică
și râde pe la colțuri de aventură.

Cu nisipul deșertăciunii nu mă potrivesc
și pun piatră peste piatră,
să înțeleagă mesajul înălțării
în profunzimea lui
înaripată de vultur.

În clipele de mărturisire a fericirii
la zidul plângerii
cerul scapă printr-o fantă
o lacrimă de bucurie.
...............................................................