El spiritul coboară-n bernă
Din respirații îmi mențin doar pulsul
Adorm cu capul pus sub pernă
Și-ncerc să-ncurc râsul cu plânsul.
Din catedrale de iluzii
Recucerite toate peste timp
Azi au rămas doar câteva contuzii
Ce reclădesc un cap și-un chip.
Cotropitori sunt toți ei porii
Ce încă ajung să-nsuflețească
Tot trupul ce despică norii
Și vor ca cerul să se-nveselească.
Nunta de gânduri s-a mutat în ceruri
El somnul se prăvale-n suflet
Adorm credințele în coruri
Și se despică doar dulcele cântec.
Dar miezul nopții vine peste trupu-mi
Și soarbe oboseala milei
Nu mai e loc pentru el gându-mi
Decât să prevestească doar finalul zilei.