Nu voi a fi considerat absurd
Nici peste limita umilă
Dar mă lăsați să port în gând
Frumosul ca pe o feștilă.
Nu îngânați absurdul pe la colțuri
De aforism banal m-am săturat
Dar aruncați la coș stupidul
Și tot ce e perfid și gogonat.
Nu cereți ce nu puteți da
Nici somnul nu îl aruncați
Dar rechemați dorința în chiar matca sa
Și cu smerenie să tot umblați.
Nu cereți bogății doar materiale
Nici sârguința unei vieți prea slute
Dar râdeți când vă ia la vale
Ea regăsirea cu izvorul cel din munte.
Nu ardeți apa pe jăratec
Nici nu-necați focul cel viu
Dar retrăiți gândul lunatec
Ce-a pustiit întru pustiu.
Nu vă lăsați sub soartă mării
Nici valul nu mai e ce-a fost odat`
Dar ascultați clepsidra împăcării
Dintre trecutul crud și el prezentul dat.