Iubita mea, bat iernile la ușă,
Deasupra croncănesc a geruri, ciori,
Orașul parcă doarme în cenușă
Și soarele de zile-ntregi, în nori.

Eu sunt acasă, am făcut cafeaua,
Tu vino cu tristețile sub fard,
Voi ști doar eu și poate... canapeaua
Câte-s ascunse-n tine, câte ard...

Parfumul tău va-ncercui culoarea
Însingurării mele cu nectar;
Va sta aprinsă numai lumânarea
Privind cubul de gheață din pahar.

Și te-oi iubi încetul cu încetul,
Te voi privi, frumoasă, de-ai să pleci
Să-ți ispășești canonul, lângă altul
Cu trupul gol și degetele-ți reci.

Sufletu-ți cald îl voi păstra la mine,
Din mine ia ce vrei, nu te sfii;
Iubita mea vin iernile haine -
Cafeaua-i gata, eu aștept să vii!