poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-10-19 | |
Dragostea de pământ de țară rămâne o pururea ascunsă,
Nesimptomatică, cum codul de-un virus înglobat în genă, Un saprofit ce-ți ține hang cât simbioza-i nepătrunsă Și-un neștiut, ori cunoscut, pretinde loc… o alergenă. Se poate rupe doar liant, când pasul calcă în afară Și duce trup pe alt tărâm, mințind pe minte că-i la fel, Iar mintea-și spune că-i doar tren, ce s-a oprit în altă gară, Poate o haltă, o escală, cum pușca în pace… pe-un rastel. E-un dedesubt dogoritor, cum magma sufletului, caldă, Ce poate plânge în ochi de lavă când s-a strâns, doar insurmontabil Și, vrea să curgă, să atingă marea, iubirea ce i-e scaldă, Să-și răcorească mădulare de-atât visat… în sol instabil. E loc și mamei adoptive, ce primitoare crește pui, De-i mic, ori mare și-l adoptă și-i face leagăn, fără lanț, Doar să se avânte, că-i o doică ce alăptează orișicui Și-și pune cald sân la bătaie și pat, culcuș… în loc de șanț. E țara o obcină, ori mâna, întinsă ca să-i crești în palmă Și gând nu poate să despartă un suflet ce-are două mame, Că e-atât loc, de este suflet și mult cuvânt, când nu-i sudalmă... Dar parcă cea care te naște, nu poate sânge să destrame... 07.05.2014
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate