poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-10-14 | | Grăind cu umbra și cu frunza mea, l-am auzit pe Petru: ''Eu m-am născut în brațele mării și-ale morții. Deopotrivă le cunosc toate ascunzișurile casei lor și mai ales cotlonul geloziei - să fie doar al lor afierosit, tot trupul tău. Dar în noaptea-afundării, cu aceeași chemare, demulta spre soare, m-ai strigat deasupra tuturor talazurilor, numele meu prin vâltori ridicându-l: ''Chefa, vino la Mine!' Știam că marea nu poate fi mai înaltă decât dragostea mea, iar morții-i cunoșteam cârligu-ntors și mreaja. Numai un val a fost, ce Te-a răpit privirii, doar pentru-o așchie de clipă, dar mai prăpăstioasă decât tremurătoarele râpi ale fricii: Dar dacă nu mă iubești cu-aceleași flăcări cu care eu Te cânt? Dar dacă moartea, dar dacă marea...? Amândouă se agățaseră de mine și cum trăgeau să mă rupă-n bucăți! Dar mâinile Tale întinse-au rămas spre-mbrățișare și dor, deasupra morții, deasupra mării, deasupra de bezne strigai: ''Cheeeeeeeeeefa, vino la Mine!'' ...și totuși, pe Drumul de Soare, un singur val a fost de-ajuns, odată, să-i dea inimii, ce-ai prins-o de mână, gustul amar din lacrima sărată.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate