poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-10-11 | |
Am avut un plan al fericirii, harta lui era pe spatele tău
În fiecare dimineață mergem tiptil pe șira spinării Mă uitam în stânga și-n dreapta nimeni să nu mă recunoască Și eu săpam, săpam, zi de zi, asudam, seara mă întorceam Tot cu mâinile goale, puneam apă, apă multă, să scot mai ușor Rădăcinile iubirii din tine, să le scot și să le mănânc Eram singură în mijlocul acestei păduri, nici animalele sălbatice Nu se apropiau de mine, nici lupii, de oameni nu putea fi vorba Și eu săpam, săpam, până degetele au degerat și eu săpam Cu cioturile, cu umerii, cu ochii, până n-a mai rămas nimic din mine (Oamenii care scriu despre iubire ar trebui să trăiască la nesfârșit Asemenea îngerilor, să aibă pielea mătăsurilor din Rai Dar eu nu scriu despre iubire :)) Nu mai am nimic, doar semnele învierii niște chingi peste inimă Tu ai fost o fântână, m-am aruncat în tine și m-am trezit De partea cealaltă a Pământului unde era mereu vară Și oamenii se iubeau neîncetat, neîncetat, se hrăneau Doar din cuvinte culese dimineața când roua iubitelor Aluneca de pe frunțile lor încă adormite, neșterse de soare Îți pregătisem o viață frumoasă, ți-aș fi uns corpul cu ulei de cocos Și ți-aș fi dat să mănânci struguri și smochine Nu trebuia să faci nimic, doar să respiri, să respiri din plămânii mei
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate