Armonii de toamnă curg alene
Pe aripa dorinței neîmplinite
Stai lângă mine pentru prima oară
Și retrăim senzații doar gândite,
De mii de ori până-n ea clipa
Când ai venit spre infinit
Cu o dorință necurmată
De-a ma iubi necontenit.
E seara de alese simțuri
Pornesc legate spre nemărginire
Ea viața e simbol de libertate
De a iubi, cu trup și-ntreaga fire.
Se lasă dar cortina zilei emanate
Din ea dorința de-a trăi sublim
Stau lângă ce am vrut în astă noapte
Și sorb din seva verbului iubim.
În amalgamul de trăiri boeme
Uitate parcă până-n astă noapte
A mai rămas un singur gând
Cel de-a iubi curat până la moarte.