Cusută-n fir de rază albă,
Cu roșu trandafir brodat
Și moale ca o sfântă iarbă,
E vorba ce m-a botezat.

Înalț un chip de catedrală
Clopotnițele prinse-n cercuri
Și crucile-s ca o beteală,
Le poartă berzele în ciocuri.

Și clopotele, din cuvinte,
Pline de-arama înțeleaptă,
Îmi bate-nvățătura-minte
Sub pașii care mă așteaptă.

Cu o culoare, cea mai dragă,
Întregul corp i l-am pictat,
Și frica de o viață-ntreagă,
Am pus-o-n strană, la cântat.

Și pe pereți, cu-ntrega soldă,
Am cumpărat mii de icoane,
Și am bătut întreaga holdă,
Cum sus pe case bați olane.

De-o fac săgeată-ndrăgostită,
O las din arcul meu de flori
Să-nvingă vorba mea iubită
Pe-arenă, alți gladiatori.

Și-nvingător pe a mea frunte
Să-mi pui coroana ta de spini,
Iubito, să-ți aduci aminte,
O port de-acum printre străini.