Lumini ce mint învăluiesc zadarul
E lipsă de-adevăr în toate cele
Se-aprind sub vorbă-a liniștei surcele
Și soarta-ți e precum ai dat cu zarul.

Și-s ud de toamnă până înspre piele
Ci ploi zidind, ce nu își au hotarul
Sub lacrimă atârnă greu cântarul
La orizontul așteptării mele.

Invoc pe tine în a frunzei jaruri
Să vii prin zloata rece-a dimineții
La pieptul nostru să încingem baluri.

Să nu ne pese de-fricarea vieții,
Să ne unim sub stele-n idealuri
Pe Domn l-am desenat pe toți pereții.