ne-asediază toamna în cetate.
armata noastră: plopul și-un năier
de-aceea, din creioane colorate
am construit creneluri pe castel.

e liniște; mai cade câte-o frunză
din plopul-scut de visuri dezbrăcat
și am să șterg năierul de pe pânză
că ne-a lăsat doar luntrea și-a plecat.

se-aude-n poarta mare Anotimpul.
nu plânge, Flu, nu vom capitula
pune-ți fularul! ne conduce timpul
înspre tărâmul fulgilor de nea.