Tu mi-ai rămas într-o fotografie alb negru,
în umbra unei lumini din trecut
privești speriată oglinda
c-un surâs fals
pe fața ca frunza de nufăr.

Eu stau ascuns în gândul plecat,
trecător pe un drum fără capăt
fără să-ți bănuiesc
cicatricea subțire din suflet
ce arde mocnit
și doare.

Înlăuntrul tău se irosesc amintiri
din care vorbesc pajiști uscate
și nopți încărunțite de lună,
în sângerare de inimi
zdrobite zadarnic.