dau un regat oarecare
pentru o mătură
nasul mi-l mișc
printre gunoaiele dimineții
peste toate
cer nasturii galoanele soldaților
ciuruite de soartă
și nu în ultimul rând
patima cu care totul se mișcă
până la statica gurii
în expresia prostiei
lampioane se sting
strigă cucu-velele prin streșini
bucu-amărăștenii înghit
pi-lulele fericirii
balonul se sparge
scena se închide
cu un pocnet de palme
teatrul intră în
re-inventarierea gesturilor
circul e mereu deschis
alt pocnet de palme. sec

Anne Marie Bejliu, 23 septembrie 2016