Adorm senzații în nesaț
De dor mi-e plin iar gândul
Privesc în ceașca cea cu zaț
Învârt din nou Pământul.
Eu caut steaua cea mai rară
Plâng lacrimile-n ger
De va veni o nouă seară
Scăldată în mister.
Nu regăsesc ademenirea
Uitatelor poieni
Din loc în loc ea omenirea
Stă înecată în troieni.
Ea steaua se arată rar
E unică și știe
De va apune va fi dar
O mare tragedie.
Stiu că va fi precum doresc
Ea steaua îndrăzneață
Va răsări din nefiresc
La mine, acum, în brață.