poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-09-20 | |
Urîndu-mi inocența sub carnea nedospită
Și pieptul gol, muncit de scîrbă, ascunzîndu-l, Prin ulițe incerte mi se-afundară ca vâsla-n mare pașii, și deși-s în viață, Pecetea hoților ce umblă cu fereală, pînă la tine - mi se citea pe față. Cu glasul stins și ochii foc de-aramă Nu Þi-am cerșit, cum nici Lui Iahve, să îmi stingi pedeapsa ci dacă-ai vrea, Tu să mă cruți de mine, ca un Cuvînt ce nu destramă; „Voiesc!” mi-ai spuns râzînd și cu o mînă blîndă te-ai atins de moarte. Către rabinii Templului cum să cutez, mi-ai desenat prin praf o carte, ca să decidă ei de-s izbăvit sau nu, tu doar mă curățași de-al leprei scrum. Mai mult treaz decît viu, cu răsuflarea flămîndă, Nu mai strig de acum „necurat-necurat!”, stau la pândă; ochi de copil, printre corabii sărate, străbat și azi Chipul Tău- Nu-l văzui de atunci, dar ca din vis Te aud: „-Voiesc! Uitat ești de rău!”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate