poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-09-11 | |
ol...vă pipăl
Și se făcea că mă duceam la bal, chemat să dau cu pasul săltăreț în lemnul scenei cu profil oval, în ciuda orișicărui nătăfleț. Că mă suna fierbinte, rugător, să vin la dânsa, fără înconjur, precum pe-un inocent investitor, aleasa urbei chiar din primul tur. Da, nu crâcniți, cu dulcele ei grai, chiar primărița doldora de nuri cânta la telefon, precum la nai o mie de sirene din serai: - Vai, dragul meu, ești primul meu amor - poeticește zic - dar n-ar fi rău să încercăm, cândva, în dormitor, și alt ascuns bun meșteșug al tău. Să știi că juriul nu te-ar fi băgat nicicând în seamă, dacă n-aș fi fost acolo eu, ce-ndată-am observat câ`tai talentu` - scuze - de neam prost. Să vii la festival neapărat, voi scoate-n gară preșul cel mai lung să calci pe el cu pasul de-mpărat, la pieptul tau întreagă să ajung. Și-apoi prin tot orașul prăzuliu să ne plimbăm, distinse premiant, cu-alai de poerime pân` târziu, la braț cu tine, cel mai important. Să-mi cânți un vers ușor, din când în când, la un popas, când ăilalți beau de sting, și-apoi doar pectoralii, rând pe rând, să-mi dai curaj, alene, să-ți ating. Pe sub cămașa ta de in topit să intru ca-n bugetu` cu mulți roni să îți urez nocturn bine-ai venit, precum vorbirăm, fără pantaloni! Deodată, când eram mai captivat, se rupse firul - na că se opri, și-am adormit așa, ne…consolat, înconjurat de greieri și de Cri.. Când m-am trezit, la știri, o revăzui, purtată în cătușe, chiar pe ea, dulceața primăriilor ce nu-i pe lume alta prima pe rețea. Și-n gând mi-am spus, ușor justițiar, deși nu-mi fac din dânsa chip cioplit, ca poezii pe la concurs, măcar atâta cât ea nu-i, să nu trimit! Sau de trimit, să nu trimit pripit, la jurii fără cap(ul ei frumos,) că poate-o fi folos necuvenit ce nu e nimănuia de folos…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate