iată cum se bălăcește adevărul
pe tălpile mininoșilor?
abandon?
în păr se prinde ochiul dușmanului
de cutare sau cutare dogmă răsuflată
arătările oamenilor spală păcate?
limbi încurcate?
mâhnite prăzi la orele amiezii
cine să iubească metodic?
grăi poetul către lună
declarația de iubire furată de la unu într-o gară
pâinea la gura câinelui nu e imaginară
cine aude cum trece toamna încleștată
de iubiți și de frunze
adunătură de melancolie la curtea boierilor
ne fură, ne fură ce-am furat când ne era foame
o clipă credeai că ești diferit
dar vai ție naivule fugar
pe ocolite te tulbură porțile închise?